Articole

căutând...

LITERATURA DUPĂ LITERATURĂ

Mitul lui Prometeu

O legendă... ?

Două basme ...insolite

Alte versuri... (folclor din zona Neamţului)

Răvaşe de...bac

azi, despre...

TEORIA BÂRNEI DIN OCHI

Lumea asta...încotro?

Între formă şi fond

Poveste modernă

periplu mai mult decât...

GEOGRAFIC

Jurnal de călătorie (fragmente)

Maramureş

scăparea din trup...

AFLAREA IDENTITĂŢII

Gândul inimii

Perfecţiunea umană

Eclesiastul I, II (comentariu)

Eclesiastul III, IV (comentariu)

Icoane vechi

Mitul lui Prometeu în literatură

De ce mitul lui Prometeu?

Actul "creării", perceput din perspectivă artistică şi nu procreativ-umană, este un act de răzvrătire...Trecerea realităţii obiective prin filtrul imaginaţiei artistului, presupune traversarea căii sinuoase a descoperirii şi curgerea printr-un proces ireversibil al "Cunoaşterii". Ai cunoscut şi nu mai poţi uita!

Încercarea depăşirii condiţiei planimetrice, lipsite de altfel la majoritatea dintre noi de perspectivele înălţării, nu poate fi decât un act prometeic, mai mult ori mai puţin dirijat de artist. Poate că, în măsura în care ne autodescoperim, influenţăm şi marca prometeicului din noi. Cred că această tendinţă e mai mult un drum către autodistrugere (prin autocontemplare) şi nu către acceptarea valorii din noi ca pe un dat din afară.

De ce mitul lui Prometeu?

Pentru că în fiecare individ stă ceva din sămânţa încordării titanice, în măsura în care individul înţelege ideea de "luptă" de "răzvrătire" de "negare" a propriei limitări. Pentru că fiecare individ tinde către eliberare.

Nu e o eliberare hyperionică de "veşnicul ieri" ci una  "adamică" de incertul "mâine". Individul prometeic nu e aflat în ipostaza "tâlharului de veşnicii", pentru el eliberarea nu presupune detronarea Divinităţii. Căci,  acest gând al tulburării veşniciei nu e decât atributul diavolului, unicul (din perspectiva creştină) râvnitor la Dumnezeire.

Insul prometeic e răzvrătit înăuntru, nu înafară.