Articole

O legendă insolită...

Legenda broaştei țestoase, a păianjenului şi a albinei…***

O mamă trei fete
A avut în sat,
Dar s-au măritat
Şi-n lume au plecat…
Vremea a trecut
Mama a căzut
Şi în pat zăcea
De o boală grea…

“Vecino, vecino,
Repede vino,
Vino, că mor!...
Du-te de zor
La fetele mele,
Să afle şi ele
Că mama lor zace
Şi să vină-ncoace…”

Aleargă vecina,
Coboară colina,
Merge pe cărare
Spre soare răsare
La fata cea mare…

Soarele-o priveşte
Şi o urmăreşte…

“Fată, bună fată,
Vino tu de-ndată,
Că maică-ta moare
Zile nu mai are!”

“O, nu pot vecino,
Vine-acuş’ bărbatul,
Şi frământ aluatul,
Să fac cozonaci,
Pite şi colaci…!”

Soarele-a auzit,
El totul aude,
Peste tot pătrunde
Poftit, nepoftit…
Soarele-a aflat
Şi a blestemat:

“Fată nemiloasă,
Cât eşti de frumoasă,
Să te faci urâtă,
Cu gâtul de bâtă,
Să ai fața lungă,
Pielea ca o pungă,
Iar albia-n care
Frămânți ca nebuna,
S-o iei în spinare
Şi s-o porți întruna!”

“Taci, tu Soare,
Taci, Bunule Soare,
Fata mea
Grijă are…
Nu mi-o blestema!...
Iar tu, fata mea,
O, ce să-ți urez
Să te uşurez,
Bine ca să-ți fie?”

Soarele-a tăcut
Şi s-a prefăcut
Fata nemiloasă
În broască țestoasă…

Vecina iar fuge
La a doua-ajunge,
Soarele-o priveşte
Şi o urmăreşte…

“Fată, bună fată,
Vino tu de-ndată
Că maică-ta moare
Zile nu mai are!”

"O! nu pot vecino,
Din casă nu ies
Uite, pânză țes,
Ca să fac un şorț,
Un şorț înflorat,
Mândru-mpestrițat,
Tot cu fluturi şi mărgele
Să lucesc şi eu ca ele…"

Soarele-a auzit,
El totul aude,
Peste tot pătrunde
Poftit, nepoftit…
Soarele-a aflat
Şi a blestemat:

4
5

“Fată nemiloasă
Cât eşti de frumoasă,
Să țeşi, să tot țeşi,
Pânza să o faci
Cu muşte, gândaci…”

“Taci, tu Soare,
Taci, Bunule Soare,
Fata mea
Grijă are
Nu mi-o blestema!...
Iar tu, fata mea,
O, ce să-ți urez
Să te uşurez,
Bine ca să-ți fie?”

Soarele-a tăcut
Şi fata mijlocie
Păianjen s-a făcut…

Vecina iar fuge
La a treia-ajunge
Soarele-o priveşte
Şi o urmăreşte…

“Fată, bună fată,
Vino tu de-ndată,
Că maică-ta moare,
Zile nu mai are!”

Fata-n casă sta,
Pruncu-şi alăpta,
Şi-auzind suspină
Zicând spre vecină:
“Maica mea să moară,
O, ce veste-amară!
Hai, puiule… vino,
Ne-aşteaptă bunica…
Şi-o să-ți dea mămica
Lapte mai târziu…
Viu, vecino, viu!...”

Pruncuşorul plânge
Ea în brațe-l strânge,
Părul despletit,
Pruncul nehrănit,
Fâlfâie năframa,
O aşteaptă  mama…

“Ce-ai mămico,
Ce-ai bunico?”

“O, fetița mea,
Nu mai lăcrima,
S-a-mplinit sorocul
Moartea, bat-o focul!..”
Şi o-mbrățişează,
O binecuvintează….

“O, fetița mea
Nu mai lăcrima,
Fie să ai în casă,
Speranță de mâine,
Şi sare şi pâine,
Şi ulei şi apă,
Viața-ți fie dragă…
Când ți-o fi sorocul,
Să nu mori, tu fată,
Ci să fii schimbată,
Să prinzi aripioare,
Şi să zbori sub soare,
Din floare în floare…
Să iei din flori viață,
Nectar şi putere,
Şi să faci miere,
Din flori de măr, de păr,
De salcâm şi tei,
Viață tu să iei…
Să-mi faci lumânare,
Basmul să-l citeşti,
Să mă pomeneşti…

*Sunt peste 20 de ani de când încerc să identific sursa acestei legende… Dacă ați auzit-o şi voi sau dacă ați citit-o în vreo culegere de texte populare, spuneți-mi şi mie… În orice caz, este una din primele "poezii" pe care le-am învățat (pe la 4-5 ani) de la bunica mea, Elena Trifan (1927-2011). După spusele ei, textul se afla în cartea de…”citire”, în vremea când mergea la şcoală... (probabil, abecedarul din perioada 1935-1940). Această variantă mi-a recitat-o mama mea, pe 19 iulie 2007… în ziua în care am împlinit 35 de ani...

*Textul a fost inclus ulterior şi în volumul Ana Vîrlan - ''Din drag, cu dor... numai pe jumătate folclor'', publicat în februarie 2009 la Editura Crigarux, Seria Patrimoniu - ISBN: 978-973-7799-53-1.

 

Articole

Prima pagină

© 2007-2017 anavirlan.ro