"Dincolo de literatură" - 2017

download carte

"Produce o impresie foarte plăcută acest volum de eseuri semnat de Ana Vîrlan, autoare care şi-a împărţit activitatea între poezie şi publicistică. Mai întâi, temele sunt interesante, de la Cântarea Cântărilor la Dostoievski şi Joyce. Apoi, analizele textuale sunt exacte, expresive. Nu în ultimul rând, scriitura este captivantă, caută enigme de semnificare şi le dezleagă atent. O carte care merită citită..." (Cristian LIVESCU)

Prefaţă


SENSIBILITATE ŞI RIGOARE ANALITICĂ


Personalitatea unui scriitor se reduce, de cele mai multe ori, la un sumum de exegeze critice care desenează evoluţia sa pe spaţiul literaturii, cu luminile şi umbrele pe care le conţine opera. Uneori, luminile operei sunt puncte de plecare pe care le oferă însuşi scriitorul în decodarea sensurilor operei. Aceste  puncte de plecare în explorarea universului artistic pe care ni-l propune artistul întru cuvânt pot fi interpretate şi ca modalităţi de configurare a elementelor de artisticitate.
Lucrurile se schimbă însă atunci când autorul este un modelator de suflete şi, implicit, de conştiinţe, un slujitor al catedrei, care activează pe altarul educaţiei, găsindu-şi rostul existenţial în permanentul dialog cu omul de alături. Acesta, omul de alături, la vârsta când îşi dezvoltă şi îşi consolidează imaginea despre lume, poate fi cel mai eficient judecător al celui care stă în faţa sa, în fiecare zi, întru rostirea cuvântului de înţelepciune.
Ana C. Vîrlan este un profesor dăruit de limba și literatura română pentru care textul literar este o re-rostuire a lumii acesteia şi un alt mod de a fi. Autoarea şi-a început activitatea didactică acum 20 de ani, în septembrie 1996, parcurgând cu dăruire şi perseverenţă toate etapele formării profesionale, de la obţinerea gradelor didactice până la definitivarea studiilor masterale şi de la publicarea mai multor volume personale până la coordonarea, timp de 14 ani, a revistei de cultură şi educaţie Ad Astra. În 2008, Ana C. Vîrlan a primit din partea ministrului educaţiei distincţia naţională Diploma Gheorghe Lazăr clasa a III-a şi din partea ISJ Neamţ, gradaţia de merit.
Pe lângă deosebita activitate ca profesor, Ana C. Vîrlan se dedică de mai mulţi ani şi artei scrisului, şi o face cu acribie. Iată ce spunea la un moment dat autoarea despre sine: Dacă ar fi să definesc printr-o formulă laică arta de a trăi, aş spune, parafrazându-l pe sir Anthony Hopkins, „nu cere nimic, nu aştepta nimic şi acceptă orice; astfel, nu vei fi niciodată dezamăgit”... Doresc să mă pot concentra însă pe sinteza duhovnicească, cu mult mai înaltă, munceşte şi te roagă!”... Când mă aflu în faţa unei coli albe de hârtie, îmi pare că o mare de gheţuri mi se deschide în faţă... Din fericire, ea nu mă poate absorbi, şi asta numai datorită vocii interioare - a îngerului meu păzitor, se pare - care îmi cântă, îmi recită şi, mai ales, mă ceartă... Eu nu fac decât să mă strecor printre sloiurile translucide ale măririi de sine şi să trec pe hârtie tot ce Conştiinţa de Sus îmi dictează...Iată crezul existenţial şi crezul artistic al Anei C. Vîrlan!...
După volumele de poeme şi eseuri din 2003 (Anotimpul din noi), 2007 (Durerea somnului) şi 2009 (Din drag, cu dor…), Ana C. Vîrlan revine cu un volum de eseuri de literatură română şi universală, o lucrare ce se adresează nu doar profesorilor, elevilor sau studenţilor la filologie ci tuturor iubitorilor de literatură.

Cartea de faţă, Dincolo de literatură (eseuri), poartă un titlu care te poate ispiti, dacă nu la o lectură aprofundată, la o consultare, cel puţin.

 

 

4
5

Te poate ispiti pe tine, cititor avizat, care ai trăit bucuria lecturilor şcolare de ieri, când căutai cu înfrigurare ”cuvântul ce exprimă adevărul” într-un vraf de cărţi pe care le rânduiai tihnit în jurul mesei sau al patului, urmând ca într-o vreme, să le răsfoieşti cu emoţia firească a cititorului de cursă lungă; te poate ispiti şi pe tine, cititor  pornit spre înţelegerea rosturilor acestei lumi; te poate ispiti şi pe tine, cititor de ieri şi de astăzi, dar şi pe tine, cititor de azi şi de mâine; te poate ispiti şi pe tine care cauţi tihna pe care ţi-o induce această plăcută zăbavă care este ”cetitul cărţilor”; dar, te poate ispiti şi pe tine, cel care în drumul dinspre serviciu, intri sfios într-un templu al cărţii, care este librăria. Te poate ispiti, de asemenea, pe tine, părinte care îşi însoţeşte copilul la Sărbătoarea şcolii, recitând, în surdină, versurile pe care copilul le declamă pe scenă; te poate ispiti şi pe tine, părinte cu copil adolescent, care trăieşti bucuria re-descoperirii emoţiei artistice prin copilul tău, văzându-l pe scenă, cu lacrimi în ochi, rostind un monolog din veşnic eterna poveste de dragoste a lui Romeo şi a Julietei; te poate ispiti şi pe tine, bunic cu nepoţi frumoşi şi curioşi, prin care re-trăieşti copilăria propriilor copii, pe care, acum, la maturitatea deplină, ţi se pare că nu ai trăit-o la cotele de emoţie la care se cuvenea; te poate  ispiti şi pe tine, om al catedrei, specialist al comunicării cu omul de lângă tine; te poate ispiti şi pe tine, şi pe tine...
Dincolo de coperţile cărţii de eseuri semnate de Ana C. Vîrlan, descoperi o lume a spaţiului sacru străvechi, arhetipal, pe care ţi-l conferă poemul de dragoste care este Cântarea Cântărilor; intri în lumea simbolurilor şi re-descoperi semnificaţii ale acestora pe care, la o primă lectură, nu le-ai remarcat. Te îmbujorezi de emoţia adolescentină a unei priviri furişe, de vreun crâmpei de chip feciorelnic, strivit între pleoape ca o lacrimă încă nenăscută.
Iţele încâlcite ale imaginarului cavaleresc din romanele lui Feodor Mihailovici Dostoievski sunt descâlcite pornind de la modelul de scriitor pe care îl reprezintă romancierul rus; astfel, prinţul Mîşkin îmbracă pelerina cavalerului sărman din romanele cavalereşti: Eu cred că Prinţul Mîşkin e Cavalerul Asumării Propriei Cruci. Aşa cum ne-a îndemnat (şi... chemat!) Mântuitorul Hristos pe toţi să devenim, să fim.
Nici figura izvorâtă din conştiinţa eroic-medievală a unei Spanii aflate în plin declin (Don Quijote) şi nici Sigismund al lui Calderon de la Barca (probabil acel Magister Magnificus al Ordinului Dragonului) care tot afirma că „viaţa e vis” nu vor reuşi vreodată să convertească lumea la visarea (măcar!) a Adevărului, cum reuşeşte cavalerul sărman al lui Dostoievski. Intrăm, odată cu Mîşkin, în acea fărâmă de speranţă din absurdul raţional al începutului mărturisitor, al forţei venerabilei tradiţii ortodoxe pravoslavnice. [...] El e Cavalerul Sărman (umil în faţa lui Hristos, mort pentru sine şi, în faţa lumii, biruitor) pe care-l tot implorăm să apară - posibil alibi pentru Judecata de Apoi - în fiecare dintre noi.
Tot dincolo de coperţile cărţii de eseuri a Anei C. Vîrlan descoperi o invitaţie la călătorie prin câmpul unui imaginar spaţial ce apropie Itaca lui Ulise de Dublinul lui James Joyce; cu toată spoiala de contemporaneitate, Ulysse al lui James Joyce este departe de a fi un erou, aşa cum se configurează personajul homerian. Autoarea tocmai despre asta vorbeşte.
Din panteonul naţional al literaturii române autoarea selectează o nuvelă insolită a lui Ion Creangă (Popa Duhu), alături de poezia Ulise a lui Lucian Blaga şi de Jurnalul fericirii al lui Nicolae Steinhardt. Sugestiile de lectură pe care Ana C. Vîrlan le propune sunt acordate profund la spaţiul cultural românesc.
Universul povestirilor lui Salman Rushdie este explicat din perspectiva elementelor de tradiţie şi de noutate (Orient, Occident):...tema cărţii este aceea a existenţei suspendate între două spaţii (Orientul şi Occidentul), între două lumi spre care naratorul se simte deopotrivă atras dar pe care, în aceeaşi măsură, doreşte să le surprindă în ipostaze negative şi cărora intenţionează să le critice neajunsurile şi slăbiciunile.
În fond, Salman Rushdie se apropie şi defineşte din punct de vedere cultural două universuri care l-au format ca om (India) şi l-au impus ca scriitor (Anglia).
La confluenţa acestor două lumi, autorul situează un spaţiu intermediar, construit din memorie şi uitare, adevăr istoric şi imaginaţie, ancorare în real şi evadare (sau nevoia imperioasă de a evada!). Iată zona magică a povestirii rushdiene!
Autoarea cărţii Dincolo de literatură (eseuri) ne propune un periplu prin universul generos al literaturii meridianelor, selectând câteva popasuri de o deosebită încărcătură intelectuală şi emoţională, în care lectura şi interpretarea cunosc amplitudini de mare trăire întru spirit.
Formula inedită a explicării literaturii, concretizată în cartea Anei C. Vîrlan, este un spectacol al lecturii cu cheie. Aşadar, credem că eseurile care alcătuiesc volumul de faţă sunt sugestii reuşite pentru un altfel de lectură.
Cu credinţa că această experienţă editorială se constiutie într-o veritabilă modalitate de configurare a dialogului dintre arte, încercăm o sinteză a atributelor pe care le-am descoperit în cartea de faţă. Concepţia clară a lucrării, conţinutul elevat, modalităţile de concretizare, inedite şi/ sau consacrate în practica lecturii de azi sunt elemente care îi dau acesteia originalitate şi valoare. La acestea este necesar să mai adăugăm: viziunea regizorală originală a autoarei, ştiinţa lucrului cu textul, sensibilitatea, experienţa didactică şi dragostea pentru semeni.
Cititorule, oricine ai fi, acceptă provocarea de a zăbovi cu această carte în mână şi du mai departe mesajul pe care îl vei descoperi între paginile ei! Efortul îţi va fi răsplătit de bucuria lecturii.

 

Prof. dr. Gheorghe BRÂNZEI

 

Prima pagină

© 2007-2017 anavirlan.ro