Jurnal

 

15 decembrie 2012 Colindul Copilăriei...

30 martie 2012 Despre copilărie

17 februarie 2012 7 Days to... Eternity

10 ianuarie 2012 The Wisdom of Youth

20 octombrie 2010 Lettre fermée...

19 februarie 2010 La suprematie sur l'olivier I

17 decembrie 2009 Colinde

26 iulie 2009 Sărbătoarea Războienilor

19 iulie 2009 Tinereţe fără bătrâneţe...

12 iulie 2009 Unde s-a născut Veşnicia?

5 iulie 2009 Fotojurnal - Tarcău

24 februarie 2008 Poème pour celui qui s'en va

17 noiembrie 2007 Confuzie

08 august 2007 Amazigh I

26 iulie 2007 Reflecțiile unui mut

25 iulie 2007 Chemarea la zbor...

24 iulie 2007 Dincolo de cuvinte

 

 

Colindul Copilăriei...

 

În copilărie, pe la începutul anilor ’80 mai exact, am cântat în strana Bisericii Ortodoxe pe Vechi din satul Zăneşti, fosta comună Roznov, judeţul Neamţ. De prin clasa I, până prin clasele a V-a – a VI-a... În perioada aceea, Schimonahia Melania (1926-1992, călugărită la 12 iunie 1945) m-a învăţat să cânt pe glasurile bisericeşti şi să citesc în slova veche (chirilică), din îngălbenitele cărţi de rugăciuni, Ceaslovul şi Psaltirea. Nu mergeam încă la şcoală atunci când am întâlnit-o prima oară, m-am împrietenit cu ea şi am invitat-o la noi acasă.


Măicuţa Melania (ca şi alte măicuţe de la Mănăstirea Brădiţel-Neamţ, de altfel...) venea mereu pe la noi şi a devenit curând un fel de... ’’a treia bunicuţă’’ a fratelui meu, Constantin, şi a mea... Am învăţat o mulţime de lucruri de la ea dar, odată cu plecarea anilor, ori am trecut cu vederea, ori pur şi simplu am uitat ce mult a însemnat Maica pentru familia noastră...
Când venea pe la noi (cam o zi-două pe lună, uneori şi mai mult, după trebuinţa pe care o avea Sfinţia Sa de a ’’ieşi la oraş’’), eram tare veselă şi mă grăbeam seara, cu pernuţa în mână, să merg în camera de oaspeţi şi să dorm alături de ea... De fapt, nu prea dormeam când venea Măicuţa Melania pe la noi, pentru că stăteam cam toată noaptea la ’’vorovit’’ şi multe mai aflam şi mai învăţam de la dânsa... Uneori, auzindu-mă Tata din altă cameră trăncănind în toiul nopţii, venea până la uşă şi mă ameninţa, blând dar convingător: ’’Ania, dacă nu o laşi pe Măicuţa să se odihnească, te las eu să dormi, în noaptea asta, pe... balcon!’’...
Măicuţa şi-a dorit să meargă ’’de 3 ori’’ la Locurile Sfinte, în Palestina, şi apoi... ’’să moară împăcată’’  iar Dumnezeu i-a împlinit dorinţa, în 1987, 1989 şi 1992, cu puţin timp înainte să... adoarmă ’’cu nădejdea Învierii’’. Cred că visul acesta, al închinării ’’de 3 ori’’ la Locurile Sfinte, l-am căpătat şi eu de la ea. Şi... mi s-a împlinit (Har Domnului!) şi mie... Numai că... dăruirea Sfinţiei Sale, dragostea pentru Dumnezeu şi conştiinţa mântuirii sufletului, eu nu le aveam atunci şi nu le am nici acum... aşa cum le avea ea!...
A muncit cu mâinile - a ţesut la război ţoale de codiţe şi cuverturi, a tricotat la triploc pulovere pentru copii şi a cusut la maşină cearceafuri şi feţe de pernă, ca să ’’facă bani’’ pentru pelerinajele la Ierusalim... Lucra ziua întreagă şi noaptea întreagă, fără să se gândească la altceva decât, în postire îndelungă, la rugăciunea inimii, către care ne îndemna mereu şi pe noi: ’’Că mergeţi pe drum, că vă odihniţi sau că lucraţi cu mâinile, să nu uitaţi să rostiţi mereu, cu glasul lăuntric al minţii şi al inimii ’’Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă!’’...
Îmi amintesc cum îi povestea Maica Melania Mamei mele, într-o seară, despre inexplicabila înmulţire a banilor pe care-i pusese deoparte pentru ’’drumul spre Ţara Sfântă’’...  Avusese o anumită sumă şi, chiar în Postul Naşterii Domnului, când nu voia să mai cheltuiască pentru lemne pentru că ‘’descompleta ceea ce pusese deoparte pentru drum’’, găsise bani în plus... În cutia în care păstra bănuţii ei munciţi cu greu, din lucrul mâinii... ziua şi noaptea... la lumânare... Căci se lua mai mereu lumina în anii ’80, ultimii ani ai comunismului... Mă prefăceam că dorm, dar ascultam atentă şi mă miram foarte: cum se poate una ca asta?! Să apară bani din senin... fără să-i pună Cineva acolo!?... Cred că nu-mi era foarte clară pe vremea aceea, nici în suflet şi nici în minte, ideea de minune Dumnezeiască sau de minune a Sfântului Nicolae pentru cei sărmani...
Altădată, Măicuţa Melania ne-a povestit cum, plecată fiind în Israel pentru câteva zile (acum mă mir că totuşi se făceau pelerinaje şi pe vremea aceea, deşi eram în plin comunism!)... îşi făcea griji că... a lăsat căsuţa din satul Balanu nesupravegheată... Ea nu locuia la obşte într-o mănăstire ci ducea viaţă călugărească ’’de sine’’ vieţuind singură, retrasă şi fără vreo ucenică... Când s-a întors din pelerinaj, au întrebat-o toţi vecinii ce s-a întâmplat la ea în Săptămâna Mare când, deşi nu o văzuse nimeni pe acasă, lumina arsese înăuntru continuu (de cu seara până dimineaţa, în fiecare noapte) şi se auziseră neîncetat cântece bisericeşti, interpretate parcă de un cor...
Dar nu a ştiut Măicuţa ce să răspundă... În lipsa ei, nu intrase nimeni în casă... Şi găsise totul aşa cum lăsase la plecare: nemişcat de la locul lui... Şi nici curentul electric nu se consumase... De radio sau de ’’alte surse muzicale’’ , nici nu putea fi vorba: faţă călugărească fiind, Maica nu avea nici radio, nici televizor...
Doar... despre mireasma bineplăcută de busuioc şi tămâie, care o întâmpinase de la intrarea în casă şi care o mirase foarte, ar fi putut Măicuţa Melania să povestească... La întrebarea vecinilor, ’’dacă avusese casa plină de musafiri în Săptămâna Mare’’, Maica Melania a dat următorul răspuns: ’’Au venit Îngerii Domnului... musafiri la mine acasă, cât eu am fost... plecată... la Locurile Sfinte!’’

 

***

 

A plecat pe tăcute Măicuţa Melania din viaţa aceasta... Şi din Copilăria mea...
Terminasem liceul şi eram studentă în anul I, cu puţin timp înainte de a împlini 20 de ani... Venisem acasă în Postul Paştelui... şi m-am întâlnit întâmplător cu Sfinţia Sa, în faţa Prefecturii, lângă clădirea Telefoanelor din Piatra... Am văzut-o aşezată pe un gărduţ de beton, din acela cu mici piloni uniţi prin bucăţi de lanţ gros de oţel înnegrit... Se odihnea... O ’’înţepa la inimă’’ şi ’’îşi trăgea sufletul’’... S-a luminat la faţă când m-a văzut... Am stat puţin de vorbă, eram grăbită... Apoi am strâns-o în braţe (fără să-mi treacă... măcar prin vreun cotlon al minţii... ideea că e pentru... ultima oară!) şi i-am spus, îndepărtându-mă, că... o aşteptăm pe la noi...
Dar Ea n-a venit în ziua aceea... Şi... nici în următoarele zile n-a venit. Când m-am întors la Iaşi, la facultate, cu puţin înainte de vacanţă, părinţii mei mi-au spus că Măicuţa Melania a plecat... Era în 1992...
Privesc azi, după 20 de ani de când Ea nu mai e, şi după 25 de ani de când mi l-a adus din primul pelerinaj la Ierusalim, lănţişorul cu medalion... Şi înţeleg acum, poate pentru prima oară în viaţa mea, că între... ‘’Mine’’ – cel care crede că ’’există’’ şi ‘’Ei’’ – cei despre care se spune că ’’au fost’’ nu e, de fapt, nici o distanţă, nici o graniţă!... Nici măcar cale de... o secundă nu e!... Şi asta se întâmplă pentru că... Noi Toţi  suntem... nu de azi  ori de ieri , nici pentru aici  ori pentru acolo,  ci... de dincolo  de SPAŢIU şi de TIMP!...

 

***

De la Măicuţa Melania am păstrat unul din cele mai frumoase şi mai rare colinde pe care le-am auzit vreodată... Pe care le-am cântat vreodată... Nu l-am mai aflat nicăieri: nici în cărţi, nici în stranele bisericilor sau mănăstirilor, nici chiar pe internet... După atâta vreme (Căci e departe acum şi Copilăria mea!), mi-a fost destul de greu să mi-l amintesc şi eu... Dar am izbândit în cele din urmă, ajutată şi de fratele meu care, deşi se află de 20 de ani în Marea Britanie, recită admirabil din poeziile populare româneşti sau din poemele lui Eminescu (Luceafărul, integral!) şi cântă minunat din fluier sau, cu vocea, cântece haiduceşti...
Simt acum o bucurie lăuntrică imensă căci, amintindu-ne împreună acest Colind, e ca şi cum am retrăi toate... clipele frumoase ale lui... altădată!... Aş vrea să înveţe să-l cânte azi, cum e şi firesc, cei mici din familia noastră...

Colindul acesta este deci... un dar pentru Ana-Maria şi Constantin-Leon – finii mei... Iar tatăl lor, fratele meu Constantin, ştiu sigur că îşi va aminti cu drag de anii în care, mici  şi noi fiind, îl cântam împreună, la Sărbătorile Naşterii Domnului nostru Iisus Hristos! Pentru părinţii noştri, pentru bunici... şi pentru... Măicuţa Melania.


Colind

Dedicaţie:
În amintirea celor care
ne-au luminat Copilăria,
cu făclia Înţelepciunii şi Iubirii lor...

Sfânta Maica lui Iisus
Rătăceşte-n jos şi-n sus*...
Cată loc să odihnească
Şi pe Fiul Sfânt să-L nască*...
Prin livezi înrourate,
Pe sub pomi cu crengi plecate*...
La un plop cu frunza deasă,
Jos pe pajişte se lasă*...
Plopu’ frunza-şi clătina,
Maica loc nu-şi mai afla*...
Supărată-i Maica Sfântă,
Şi din gură-aşa cuvântă:*...
-’’Alelei, plop nendurat,
Să fii de azi blestemat!*...
Blestemat să fii de mine,
Şi de Fiul care vine*...
Bată vântu’-ncet sau tare,
Frunza ta să n-aibă stare!*...
Frunza ta să nu stea-n loc,
Bată-se mereu pe loc!*...
Primăvara să-nfloreşti,
Flori vânăte, mohorâte!’’*...

La umbră de tisă verde,
Maica Sfântă poposeşte*...
Tisa verde, dac-o vede,
Deasă umbră slobozeşte*...
Deasă umbră pe pământ,
Că se naşte Fiul Sfânt!*...
Bucuroasă-i Maica Sfântă,
Şi din gură-aşa cuvântă:*
-’’ Binecuvântată fii,
Şi umbra-n veci să ţi-o ţii!*...
Verde fie ramul tău,
Că-L primeşti pe Fiul meu!’’*...

Sfânta Maica lui Iisus
Rătăceşte-n jos şi-n sus*...
Cată loc să odihnească
Şi pe Fiul Sfânt să-L nască*...

La o casă poposeşte
Şi din gură-aşa grăieşte:*
-’’Bună seara, Moş Crăciun,
Rogu-te, fii blând şi bun*...
Lasă-mă în casa ta,
Să îL nasc pe Mesia!’’*...
Dar Crăciun nu se-ndura,
Căci suflet bun el n-avea*...
-’’Du-te-n grajdul cailor,
Sau în damul boilor!’’*...

La grajdul de cai soseşte,
Maica-n iesle poposeşte*...
Caii rod, fac zgomot mare,
Şi Maica odihnă n-are*...
Supărată-i Maica Sfântă,
Şi din gură-aşa cuvântă:*...
-’’Fir-aţi, cailor, să fiţi,
Şi de mine osândiţi!*...
Osândiţi să fiţi de mine,
Şi de Fiul care vine!*...
Zi şi noapte să mâncaţi,
Rar să vă mai săturaţi!*...
Mersul fugă să vă fie,
De acum până-n vecie!’’*...

La grajdul de boi soseşte,
Maica Sfântă poposeşte*...
Boii... blând la ea priveau,
Şi suflând o încălzeau*...
Bucuroasă-i Maica Sfântă,
Şi din gură-aşa cuvântă:*...
-’’Boilenilor iubiţi,
Binecuvântaţi să fiţi!*...
Şi de Domnul, şi de mine,
Şi de Fiul care vine!*...
La umblat, s-aveţi pas lin,
La mâncare, saţ deplin!*...
Câte-un ceas voi să mâncaţi,
Şi-apoi să vă săturaţi!’’*...

Pe la cântători, târziu,
Maica Sfântă naşte-un Fiu*...
Şi cum naşte Maica Sfântă,
Îngerii din cer Îi cântă!*...
Cu crenguţe de măslin,
Şi cu fir de trandafir*...

Nu trecu mult şi-au venit,
Trei crai de la Răsărit*...
În Ierusalim intrară,
Tot oraşul colindară*...
Şi-ntrebară-n lung şi-n lat:
-‘’Unde-i Marele Împărat?*
Cel întâi Unul Născut,
Steaua Lui noi am văzut!*
Şi-am venit din depărtare,
Să-I aducem închinare!’’*...
Dar Irod, domn-împărat,
Auzind, s-a tulburat*...
A chemat pe toţi mai-marii,
Arhiereii, cărturarii*...
-’’Ştiţi... profeţii unde-au spus,
Că va fi născut Iisus?’’*...
Ei au spus: ’’În Bethlehem!’’,
După cum noi scris vedem*...
-’’Va veni cândva Păstorul,
Şi va mântui poporul’’*...

Dar Irod, domn-împărat,
Auzind, s-a tulburat*...
Pe ostaşi i-a adunat,
Şi apoi i-a îndrumat:*...
-’’Mergeţi repede-n Cetate,
Casele la rând luaţi,
Şi toţi pruncii să-i tăiaţi*...
De la 2-3 ani în jos,
Doar veţi da şi de Hristos!’’*...
Să vezi ieşite din minte,
Mamele nenorocite*...
Când vedeau, ucişi pe uliţi,
Pruncii lor trecuţi prin suliţi*...
Pe Iisus nu L-au aflat,
Duhul Sfânt L-a apărat*...

Colo-n ieslea boilor,
Maica, bujoraş la faţă,
Îşi ridică Fiu’-n braţe*...
Îl dezmiardă şi-L alintă,
Şi din glas ea îi cuvântă:*...
-’’Mila Ta, Doamne, să fie,
Cu dar şi cu bucurie!’’*...
Magii vin şi I se-nchină,
Cu aur, tămâie, smirnă*...
Blânzi păstori I-aduc şi ei,
Laude şi mieluşei*...

Tot omul azi să se-nchine,
Fiul Sfânt care vine!*...
Împăratul Cerului,
Stăpânul Pământului!*...
Şi de-acum până-n vecie,
Mila Domnului să fie!*...
Pe toţi să ne mântuiască,
Raiul să ni-l dăruiască!*...

La anul şi... LA MULŢI ANI!!!! 

Vineri, 14 decembrie - stil nou/ 1 decembrie – stil vechi,
Anul Domnului 2012

Versurile cu "*" se cântă de 2 ori.

 

Jurnal

Prima pagină