Jurnal

24 iulie 2007 - Dincolo de cuvinte...

Dragă prietene, aceasta este o rugăminte adresată ție… Să nu o confunzi cu o scrisorică, nici cu un solilocviu testamentar că…nu e… Nu e nici o aflare în treabă de...amorul artei sau de...plăcerea internautului (mai nou!)...
E o desfăşurare de energii cât se poate de serioasă care are ca „obiect de studiu” sufletul meu, al nostru... Mie mi-e groază să mă gândesc că suflețelul acesta, singurul bun individual pe care ne „permitem” să-l avem (de cele mai multe ori pe pământ, nu şi în cer) se poate transforma într-o jucărică gen...hopa-mitică...
Primesc constant mesajele tale...Nu aş spune că nu mă bucură unele dintre ele, mai ales că îmi dau certitudinea că mai trăieşti...Dar cum se face că, uneori, împingi către toți cei din lista ta de prieteni (de altfel, cu o demografie bine aşezată pe centimetru pătrat de desktop) mesaje care ar trebui să fie ascunse adânc în minte şi inimă? Să fie ştiute doar de tine şi de Bunul Dumnezeu...
Şi azi dimineață când m-am trezit (tristă tare pentru că, acolo unde lucrez eu, de mâine va intra pe uşă ... un dascăl mai puțin...) am citit mesajul pe care mi l-ai trimis pe-ascuns...(în întunericul nopții, avem iluzia că nici moartea nu ne ....vede). L-am citit şi m-am întristat foarte...
<<Citeşte această rugăciune şi să vezi cum Dumnezeu răspunde: ''Doamne, te iubesc şi am nevoie de tine, vino în inima mea şi binecuvântează-mă pe mine, pe familia mea, casa mea, prietenii mei, în numele Domnului nostru Iisus Hristos. Amin. ''Trimite acest mesaj la cel puțin 7 oameni. Vei primi un miracol mâine. Un copil L-a întrebat pe Iisus ''Cât de mult mă iubeşti?''. Iisus i-a răspuns: ''Atât de mult!'' şi şi-a răstignit brațele pe cruce şi a murit pentru noi. Dacă crezi în Dumnezeu vei trimite acest mesaj tuturor din lista ta! Dacă îl ştergi vei avea inima rece. Trimite ăsta tuturor din lista ta în 30 min şi priveşte ce se întâmplă...>>
Îți mulțumesc că te îngrijeşti de soarta mea, că mă înveți a mă ruga (după puterea ta de adâncire a lucrurilor, chiar şi cu o lungime de băț de chibrit) dar...se cade să fiu sinceră cu tine: eu nu mă pot ruga astfel...Nici nu am învățat (de la cei care m-au construit ca om) şi nici nu voi învăța vreodată (de la ceilalţi) să mă rog aşa...
Pentru ca Dumnezeu să vină în inima noastră, a ta şi a mea şi-a tuturor celor ce ne iubesc ori ne urăsc, hai să învățăm împreună Rugăciunea lui Iisus (rugăciunea inimii): „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul” sau „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă” ori... „Doamne, miluieşte-mă!”...Crezi că e simplu să te rogi astfel, nu? Vai, cât te înşeli, prietene!
Aceasta e cea mai scurtă dar şi cea mai puternică rugăciune pe care o putem rosti înlăuntrul nostru...Nu e nevoie să „citeşti” prietene, cum mă îndemni tu... Dacă însă eşti la începutul drumului rugăciunii inimii, poți slobozi şi cuvintele din buzele tale dar, să ştii prietene, că această rugăciune te înfăşoară cu forța ei din interior către exterior şi, cu timpul, vor învăța s-o rostească mădularele tale continuu, fără s-o mai psalmodieze glasul gurii tale...

4
5

Această rugăciune trebuie s-o rostească inima noastră când trupul e în stare de trezie şi nu oricum...mai ales nu atunci când ne aflăm în fața computerului (absorbiți de multe ori de îndeletnicirile inutile).
Ioan Ianolide în minunata lui carte-document „Întoarcerea la Hristos” scria despre rugăciunea inimii, cea care l-a însoțit şi care l-a scos din infernul închisorilor comuniste, după mai bine de 20 de ani...Unii s-au luminat cu ea până în ultima clipă a vieții lor în iadul zarcelor şi s-au unit cu Hristos pe pământ şi în cer... în lume şi dincolo de ea... Alții o mai rostesc poate şi astăzi. În ei sălăşluieşte, într-un fel sau altul, isihasmul.
Dragă şi iubite prietene, când vorbeşti cu Creatorul tău, cel care te-a slobozit în lume şi Cel care te va scăpa de ea, nu trebuie să cauți „să vezi cum Dumnezeu răspunde”...Între Creator şi creație nu încape târg, schimb de mărfuri sau vindere pe cuvinte...Dumnezeu îți răspunde dar, de cele mai multe ori, glasul LUI este lăuntric şi nu se „vede” cum crezi tu...cum spui tu...
Sunt rugăciuni minunate pe lumea aceasta şi tare bine ar fi dacă cei mici, când ar merge la şcoală, ar şti-o pe cea Domnească (Tatăl nostru) şi Psalmul 50...Ce se învață în primii ani de viață, nu se uită nicicând. Se sădeşte înlăuntrul tău şi te construieşte pe dinafară ca om, ca fiul al lui Dumnezeu...
De ce trebuie oare să bagatelizăm acest act al rugăciunii, al convorbirii cu Hristos, cu Dumnezeul Treimii sau cu Preasfânta Născătoare de Dumnezeu şi Pururea Fecioară Maria? De ce trebuie să-l transformăm într-un gest mecanic, piesă în angrenajul omogenizat cu metodele moderne demolatoare de suflet?
Rândurile acestea ale tale adună (pe lângă cererea deloc umilă în fața lui Dumnezeu a binelui pe pământ) şi multe cuvinte banale, fără noimă sub aspect liturgic; nu au forță, nu înalță, nu oferă perspectiva dialogului şi comuniunii omului cu Hristos.
Cred, prietene, că ție îți lipseşte cu adevărat rugăciunea... După ce o vei practica în mod constant pe aceea a inimii, cu evlavie şi cu întoarcere lucidă către tine, vei înțelege că mesajele de pe internet sunt...nihiliste sau, cum spunea Părintele Serafim Rose, ale unui luciferism/satanism incipient, care luptă cu armele creştinismului, aruncându-le în derizoriu...
Te simt un bun creştin şi, de aceea, te rog din suflet să nu-mi mai trimiți astfel de mesaje cu iz de vrăjitorie: ''Trimite acest mesaj la cel puțin 7 oameni. Vei primi un miracol mâine.”... Hai să facem, prietene, cel puțin 7 mătănii zilnic şi miracolul clăditor de suflet – lucrarea Duhului Sfânt- se va săvârşi în noi!...
Şi...să ştii că Mântuitorul s-a răstignit nu pentru copiii nevinovați, şi nici pentru a le arăta cât de mult îi iubeşte...El a murit pe cruce şi a înviat pentru toți cei ce fuseseră „copiii” lui Dumnezeu de la începuturile lumii, copii care însă crescuseră şi cunoscuseră păcatul, perpetuat din pierzania originară. Şi ...Hristos a pătimit, a murit şi a înviat pentru „copiii” ce aveau să se nască peste veacuri, pentru mine şi pentru tine...
Cât de mult greşim, dezbrăcând de sfințenie actul suprem de jertfă care a ridicat omenirea din focul Gheenei! [Un copil L-a întrebat pe Iisus ''Cât de mult mă iubeşti?''. Iisus i-a răspuns: ''Atât de mult!'' şi şi-a răstignit brațele pe cruce şi a murit pentru noi.] Seamănă cu o ştire seacă de ziar, nu ți se pare?
Cred cu toată tăria mea în Domnul şi Dumnezeul făpturilor. În Treimea dătătoare de ființă...În Dumnezeul căruia magii i-au dăruit smirnă, tămâie şi aur. În Hristos Împărat al cerului, al pământului şi al tuturor celor de ...desubt.
Dar, iartă-mă....că (ignorând formularea ta cacofonică) nu pot să-ți urmez sfatul: [Dacă crezi în Dumnezeu vei trimite acest mesaj tuturor din lista ta! Dacă îl ştergi vei avea inima rece. Trimite ăsta tuturor din lista ta în 30 min şi priveşte ce se întâmplă.]
Nădăjduiesc că inima mea nu va fi rece ci se va fi încălzit într-o altfel de rugăciune, pe care tu nici nu trebuie s-o „vezi” nici nu trebuie s-o „auzi” pentru a o simți...Care va veni, poate, uşor-uşor dinspre mine, spre tine...
Nici în următoarele 30 de minute şi nici în următorii 30 de ani nu voi trimite celor din lista mea mesajul tău pentru că nu am frică de ceea ce ar putea să se...întâmple...Singura mea frică e de a nu pierde sufletele celorlalți alături de sufletul meu...
Iartă-mă, dragă prietene, dar rugăciunea mea e dincolo de... cuvinte.

Jurnal

Prima pagină

© 2007-2017 anavirlan.ro