Jurnal

25 iulie 2007 - Chemarea la zbor...

 

lui Viorel,
cel adormit întru Hristos...

Moartea nu e un fenomen în natură pe care să-l studieze cei îndeletniciți cu ştiința… Nu e nici măcar un hoț care te-aşteaptă la cotitură, ca să-ți fure zâmbetul, să-ți înjumătățească ființa…

Moartea nu e atunci când fiul cel mic se joacă cu stelele, după ce i s-a spus că ele te-au dus, lăsându-ți în urmă doar numele…

Nu e nici atunci când mama ta nu mai are lacrimi să plângă, implorându-te să te ridici, că-n cimitir, pe cărarea ce duce la tata, ea a rămas singură…

Nu e nici măcar atunci când se înnoadă în lacrimi un nor mic cu numele tău, arătându-ne nouă că plecarea aceasta nu are nimic dintr-o aruncare în hău…

4
5

 

***

Moartea e o chemare la zbor care se insinuează tăcut în mine, în tine, iar pentru ceilalți e-o lungă aşteptare, ca atunci când cineva iese pe poartă şi trec zeci de-anotimpuri şi…nu mai revine….

Moartea e o stare de fapt redusă simplu la uitare, e atunci când sufletu-ți urcă iar inima ta devine o rază de soare…

Moartea e şi atunci când de tine uită cei vii şi spun tot mai rar, tot mai puțin apăsat că nu ai plecat, că o să vii…

Şi mai e moartea un cântec de fluier, pe dealuri, printre flori de pelin, şi un sfâşietor strigăt de clopot: “Nu mai plângeți! el a plecat să… se mai şi odihnească puțin!”

 

Jurnal

Prima pagină

© 2007-2017 anavirlan.ro