Versurile populare ale bunicilor

-lăsate în scris de bunica Agripina Vîrlan-
rostite de bunicul, Gheorghe C. Vîrlan... cândva

De dor, tristeţe şi amărăciune...

***
Foaie verde trei măsline,
Peline, dragă peline,
Amară-i frunza pe tine
Ca şi inimioara-n mine.
Pelin beu, pelin mănânc,
Seara pe pelin mă culc,
Dimineaţa când mă scol,
Cu pelin amar mă spăl...

***
Foaie verde de năgară,
Inimioară, inimioară,
De-aş ajunge-n primăvară,
Să te scot din piept afară,
Să te scot din piept afară...
Să te bată vânt de vară
Şi ploaie de primăvară...
Inimioară ce să-ţi fac,
Ce bucate-ţi dau nu-ţi plac:
Îţi dau vinu’ cu ocà,
Şi măsline cu kila,
Şi tu nu le poţi mânca,
Că eşti neagră ca tina...
Sânge negru şi-nchegat,
De la duşmani căpătat...

***
Foaie verde viorele,
Of, tinereţile mele,
Ce le trec aşa de grele,
Tot cu dor şi cu necaz,
Şi cu lacrămi pe obraz?
Of, inimă întristată,
Ce îmi stai tot supărată,
De mâncată, eşti mâncată,
De băută, eşti băută,
Ce-mi stai tristă şi-amărâtă?
Ard-o focu’ întristare,
Ea niciodată nu moare,
Că nu-i o zi într-un an,
Inimă bună să am,
Şi nu-i o zi într-o lună,
Ca să am inimă bună...
Trag nădejde că or trece,
O zi rea şi bune zece...

De dragoste...

Bădiţă Gheorghiţă,
Ia mai zi din frunzuliţă,
Cum zisei aseară,
Pe sub dumbrăvioară,
Cum zisei, zisei,
Inima-mi rupei...
Ia mai zi o dată,
Şi mi-o rupe toată...

***
Măi bădiţă Gheorghieş,
Mută-ţi casa-n deal la Ieşi,
Şi fă gardu’ de nuiele,
Şi portiţă de mărgele,
Vin’ la mama şi mă cere...
De m-a da, de nu m-a da,
Pe fereastră mă-i fura,
Tu să ştii că eu-s a ta...

 

***
Foaie verde trei măsline,
De jucat, aş juca bine,
Mi-i ruşine de copile,
Că ţin ochii tot la mine...
Mi-e ruşine-aşa de ele,
Ca şi ursului de miere,
Mi-e ruşine aşa de voi,
Ca şi lupului de oi...

 

 

4

***
Foaie verde ş-o cucută,
Am o mândră nu o sută,
Şi mi-i dragă că m-ascultă,
Că dacă n-ar asculta,
Altă mândră mi-aş căta...

***
Foaie verde şi-o surcea,
De-nsurat m-aş însura,
Nici urâtă n-aş lua,
Nici frumoasă nu pre-mi place,
Că pre mult amor îşi face...

 

***
Foaie verde fir de mintă,
Decât casă şindrilită
Şi cu nevastă urâtă,
Mai bine să plouă-n casă,
Şi cu nevastă frumoasă...

 

De înstrăinare...

 

***
Foaie verde-a bobului,
Străinel ca mine nu-i,
Numai puiu’cucului,
Când îl lasă mama lui,
În mijlocul câmpului,
Mititel şi făr’ de pene,
Ar zbura, n-are putere...
Jălui-m-aş şi n-am cui,
Jălui-m-aş codrului,
Codru’are frunza lui,
Şi nu crede nimănui...
Jălui-m-aş câmpului,
Câmpu’are iarbă verde,
Şi pe mine nu mă crede...

***
Foaie verde trei granate,
De străin ce sunt, măi frate,
Nici focu’n vatră nu-mi arde,
Eu mă plec ca să-l aprind,
Lacrămile curg şi-l sting,
Scot năframa să le şterg,
Ele-şi fac pârâu şi trec,
Staţi lacrimi, nu mai curgeţi,
Că obrazu’ îmi frigeţi,
Şi mi-i milă de obraz,
Că rămâne fript şi ars...

***
Foaie verde a bobului,
Străinel ca mine nu-i,
Străin sunt între străini,
Ca şi floarea între spini...
Bate vântu’ şi-o izbeşte,
Floarea de spini se loveşte,
Ea se loveşte de spini,
Eu mă lovesc de străini...

Străin sunt, străin îmi zice,
Străin sunt pe undi’m-oi duce,
Străin sunt, străin mă cheamă,
Străin sunt, de bună seamă...

Ard-o focu’ străinătate,
Mult mi-o fost soră şi frate,
Şi mi-o fi până la moarte.
Străin sunt, străin îmi zice,
Străin pe unde m-oi duce,
Străin sunt, străin mă cheamă,
Străin sunt, de bună seamă...

***

(notate de bunica într-un carneţel verde, probabil în perioada 1997-2000; singura „dedicaţie” este scrisă după ultimul text: „pentru Costeluş”)

 

Bunicul meu, Gheorghe Vîrlan, s-a stins din viaţă la vârsta de 77 de ani, în ianuarie 1987, iar bunica, Agripina Vîrlan, la 90 de ani, în noiembrie 2001.

 

Biografie

Prima pagină

© 2007-2017 anavirlan.ro