Volume

***

DINCOLO DE LITERATURĂ

(eseuri) - 2017

 

2

download

1

***

DIN DRAG, CU DOR...

(numai pe jumătate folclor) - 2009

 

...Şî Todirică, di zgomotu’ cela sî trezăşti spăriet …. « Văleu, o vinit barbatu la asta, pân’aici ț-o fost ! »…Şî, cât di repidi poati, îşi ié izmenili şî tălpăşîța da’ nu inainte de a sî scapa pi el di frică în patu’ fimeii…
Apăi, după tătă discântarea asta, vini omu şî sî bagă în pat…
« Acu’ uiti-ti, măi omule, şî numărî iar, măi vezi tu şăsî picioari ? » îl întreabă nevasta…
« Două a meli, două a tali…Da’ măi fimeié, ai avut dreptati ! Mi sî făcusă di caldarar» şî sî culcă omu’ şî doarmi cî ‘iera obosît…

***

DUREREA SOMNULUI - 2007

 

Început bun voit-am să pun
şi ai slobozit Ochiul Altarului să mă cerceteze…

Am căutat sub crengile brazilor a mă ascunde
el încă-au ajuns şi acolo…
sub stânci de-mi ascundeam osul,
chiar numele străbunilor maicii mele
l-ar fi căutat…

***

ANOTIMPUL DIN NOI - 2003

 

Mă răsucesc,
cresc
în pământul morţilor mei…
Mă-nalţ curgând în sus,
până în crucea din trunchiul de tei…
Privesc! în zare,
amintirea
apare…
îmi ucide privirea…

***

DIN URMĂTORUL VOLUM...

 

YERUSHALAIM - RĂNILE PIETRELOR...

(poeme)

 

Trimis-am către 'nalt privirea mea de scame
Şi ochii-mi au văzut vântul scrumit:
O jumătate din lumină porni să se destrame,
Cealaltă jumătate rămase în zenit…

Solul meu stâng s-ascunse-nmărmurit,
Sub pleoapa arsă încăpeau doar spaime...
Iar solul drept privea cum, mărunțit,
Pământul începea să se răstoarne...

O clipă, am zărit cum vin de sus
Foc şi pucioasă, năruindu-mi fața
Şi mâinile oprelişti mi le-am pus...

Dar firele de jar se-nvolburau ca ceața
Iar eu eram bulgăr de scrum dinspre tărie dus
Spre pietre, umilit, să îşi recapete viața...

Spre pietrele pe care sângerat-a ieri Iisus.

[Sonetul Renaşterii]

Despre..."Din drag, cu dor... (numai pe jumătate folclor)" (2009)

Această cărticică nu va însemna prea mult pentru alţii... Însă, pentru mine, ea e o datorie împlinită. O datorie de suflet faţă de părinţii şi bunicii mei, cei care m-au educat în spiritul păstrării a tot ceea ce înseamnă naţional: credinţa, datinile, obiceiurile şi dragostea faţă de familie...

Într-o epocă a globalizării ce începe cu europenizarea mai mult sau mai puţin incisivă, e un act justificat de moralitate să nu te înscrii pe calea gregară a indiferenţei şi comodităţii pseudoculturale şi să-ţi autoimpui drumul sinuos al aşteptării: va veni poate, şi pentru cultura populară autentică, reafirmarea...

Ana VÎRLAN

***

"...Nu uit că Ana Vîrlan e, înainte de toate, poetă. Iar poeţii actuali par să nu obosească niciodată în găsirea modalităţilor de a devansa momentul literar căruia aparţin, de a se sincroniza la modul absolut cu modernitatea. Poezia actuală metaforizează şi abstractizează în exces, negând tacit simplitatea. Exclusivismul acesta nu echivalează cu respingerea de facto a transsubstanţierii artistice a folclorului. Poeta Ana Vîrlan deschide cu drag această ladă cu zestre şi, înşirând minunăţiile găsite acolo, ne adresează îndemnul de a redescoperi farmecul lucrurilor simple, stilizate perfect de aripa timpului.

O perspectivă care îmi convine e aceea a profesoarei Ana Vîrlan. Cărticica ei de seară îl provoacă pe cititorul avizat la o condensată lecţie de literatură: evocări în stilul lui Creangă, portretul de Lizucă al nepoatei, imaginea bunicilor ca în naraţiunile lui Ionel Teodoreanu, casa amintirilor din poezia lui Pillat şi – surprinzător ! – patul lul Procust, fugit irreparabile tempus, ,,Ce-ai omorât omorât rămâne” al lui Zaharia Stancu sau structura mozaicată inedită (versuri populare suprapuse unor fragmente de jurnal)..."

Prof. Dr. Cristina Neculăeş

***

"Dincolo de recuperarea în sine a memoriei folclorice, dintr-un spaţiu încă ocolit de zarva <<noii lumi>>, cartea de excepţie a Anei Vîrlan este o întoarcere în paradisul pierdut al copilăriei. Rigoarea de filolog se împleteşte cu reveria poetei, spre a împlini o promisiune făcută cu dragoste şi pioşenie <<bunilor>> de acasă."

Dr. Cristian LIVESCU

***

"După ce consemnăm frumuseţea şi ineditul „Legendei broaştei ţestoase, a păianjenului şi a albinei” şi a celor „două poveşti insolite”, dar privind în ansamblu cartea de acum a Anei Vîrlan, putem afirma că ea se constituie într-un omagiu adus bunicilor ei, păstrători ai credinţei şi ai tradiţiilor, înţelepţi şi buni gospodari (care au ştiut să trăiască şi să-şi crească frumos propriii copii, nepoţi şi strănepoţi, aşa cum au învăţat de la moşii şi de la strămoşii lor) într-un pretext pentru o evocare plină de căldură, de nostalgie, evocare ce se transformă într-o pagină autentică de literatură în care descoperim imaginea, de un realism tulburător, a unei lumi pe cale de dispariţie, realizată pe măsura talentului său scriitoricesc.
Şi, nu în ultimul rând, cartea este o culegere de înţelepciune populară, ce se adaugă zestrei valoroase adunate în timp, de numeroşi cărturari, de la cronicari şi până astăzi, Ana Vîrlan înscriindu-şi numele în cuprinzătoarea şi selecta listă a culegătorilor şi păstrătorilor noştri de folclor literar."

Constantin TOMŞA

Despre..."Durerea Somnului" (2007)

M-am tot întrebat ce aş putea scrie aici…Cum să-mi ordonez şirurile de gânduri pentru a fi în acord cu rândurile de cuvinte…
Cum aş putea să ofer o perspectivă de analiză pertinentă pentru acordurile unor clipe trecute dar încărcate de entuziasm, frământări şi pasiuni…
De unde să încep şi unde să mă opresc pentru a nu mă îndepărta de scopul acestei secţiuni…
Tot frământându-mă, am realizat că despre Durerea Somnului nu sunt prea multe de spus şi că voi înşivă aţi putea explora/exploata frământările nocturne proprii mai bine decât am făcut-o eu…

***Pornind de la ideea “se simt mai bine din interior gândurile şi se văd mai clar dinafară cuvintele”, încerc o explicaţie dinăuntru (evident, subiectivă) a gândurilor ce au dus la Durerea Somnului…
De ce Durerea Somnului?
Pentru că mai toate textele au fost scrise la orele târzii ale nopţii…Da, la orele târzii din noaptea siderală dar, îmi place să cred, că nu la orele târzii ale conştiinţei.
Pentru că e mai bine să doară somnul ori…nesomnul, decât să doară raţiunea de a fi.
Dacă s-ar fi manifestat nevralgiile raţiunii, cred că volumul s-ar fi numit Solilocvii nocturne iar cartea ar fi rămas…mult şi bine într-un sertar… mental.
Aş compara cititul cu o monedă iar scrisul cu o bancnotă, ţinându-mă totuşi departe de banalizarea unor concepte esenţiale în formarea noastră spirituală…
Moneda cititului e rezistentă în timp, străluceşte în razele minţii şi are puternic gravate pe ea semnele inteligenţei.
“Bancnota” scrisului, fie ea din hârtie, pânză cerată ori…vinil e…vulnerabilă…
Cei care scriu, pot să o plieze cu grijă (devenind adevăraţi truditori ai condeiului) sau să o mototolească neglijent, îndesând-o într-un colţ de buzunar prăfuit.
Să spunem că încercarea mea a fost de a curăţa buzunarul de praf şi de a-l pregăti, după câteva monede ale…cititului, şi pentru o bancnotă a scrisului destul de ştearsă şi de neînsemnată ca …valoare, de altfel..

***

Tema  textelor este aceea a Cunoaşterii prin Cuvânt iar cele trei secţiuni Risipirea Infinitului, La Terre Rouge şi Smiral sunt raportate la semnificaţiile termenului spiritualitate pe care le marca, în deceniul al patrulea al secolului trecut, Mircea Vulcănescu:trăirile interioare (care risipesc infinitul semănat în noi în Ziua Creaţiunii, adaug eu), idealurile culturale- cultivate de înţelepciunea omenească,viaţa în duh şi adevăr (vieţuirea duhovnicească).

Prima parte (Risipirea Infinitului) accentuează trăirile intense ale clipei, presupune entuziasmul, frământările şi pasiunile. Eul tresaltă acceptând totuşi limitările, ca pe un dat dinafară, un dat al Divinitătii…
A doua (La Terre Rouge) orientează axiologic trăirea către un ideal, căutând dimensiunea raţională a ideii valorificate prin cuvânt
În sfârşit, a treia, cea duhovnicească, (Smiral) se orientează spre ideea de viaţă veşnică, existentă în universalitatea abisală, în Duhul Sfânt.
Prima este aşadar semn al oscilării, a doua al transcendenţei (al deşertăciunii înţelepciunii omeneşti) iar a treia e marca imanenţei înţelepciunii de Dumnezeu…
Vă las pe voi să descoperiţi…nuanţele manifestării şi ilustrării lor.

Ana VÎRLAN